← înapoi la căutare

vantură

/van'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din germană Wanten.

Definiții

  1. (constr.) grindă la acoperișul unei case.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvanturăvanturi
genitiv-dativvanturiivanturilor
vocativvanturăvanturilor
articulatvanturavanturile

vântura

/vɨn.tu'ra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină ventulare (= ventilare).

Definiții

  1. (v.tranz.) a trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare.
  2. (v.tranz.) (fig.) a împrăștia, a risipi; a spulbera.
  3. (v.tranz.) a vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.
  4. (v.tranz.) a mișca încoace și încolo, a agita.
  5. (v.tranz.) (fig.) a frământa, a tulbura.
  6. (v.tranz.) (fig.) a da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc.
  7. (v.tranz.) (fig.) a cutreiera, a colinda.
  8. (v.tranz.) (rar; despre vânt) a sufla, a bate peste...

Declinare

CazSingularPlural
verbvânturavânturau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică