substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din turcă türk.
Definiții
- (defectiv de plural) limba vorbită de turci.
- femeie din Turcia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | turcă | turci |
| genitiv-dativ | turcii | turcilor |
| vocativ | turco | turcilor |
| articulat | turca | turcile |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din turcă türk.
Definiții
- persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo.
- (p.ext.) persoană de religie mahomedană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | turc | turci |
| genitiv-dativ | turcului | turcilor |
| vocativ | turcule | turcilor |
| articulat | turcul | turcii |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (pop.) capră, brezaie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | turcă | turci |
| genitiv-dativ | turcii | turcilor |
| vocativ | turcă | turcilor |
| articulat | turca | turcile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană).
- (v.refl.) (fam.) a se îmbăta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | turcea | turceau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din ucraineană, rusă kурка (curka).
Definiții
- bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor.
- căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | țurcă | țurci |
| genitiv-dativ | țurcii | țurcilor |
| vocativ | țurcă | țurcilor |
| articulat | țurca | țurcile |