turci
/tur'ʧi/Etimologie
Din turc.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană).
- (v.refl.) (fam.) a se îmbăta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | turcea | turceau |
turcă
/'tur.kə/Etimologie
Din turcă türk.
Definiții
- (defectiv de plural) limba vorbită de turci.
- femeie din Turcia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turcă | turci |
| genitiv-dativ | turcii | turcilor |
| vocativ | turco | turcilor |
| articulat | turca | turcile |
Sinonime: 2: tucoaică
turc
/turk/Etimologie
Din turcă türk.
Definiții
- persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo.
- (p.ext.) persoană de religie mahomedană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turc | turci |
| genitiv-dativ | turcului | turcilor |
| vocativ | turcule | turcilor |
| articulat | turcul | turcii |
țurcă
/'ʦur.kə/Etimologie
Din ucraineană, rusă kурка (curka).
Definiții
- bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor.
- căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țurcă | țurci |
| genitiv-dativ | țurcii | țurcilor |
| vocativ | țurcă | țurcilor |
| articulat | țurca | țurcile |
turca
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (pop.) capră, brezaie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turcă | turci |
| genitiv-dativ | turcii | turcilor |
| vocativ | turcă | turcilor |
| articulat | turca | turcile |
Proverbe & zicători
- „Stai cu țiganul, înveți țigănește; cu turcul, turcește; cu neamțul, nemțește.”Înțelepciune și prostie
- „Să te ferească Dumnezeu de țăranul boierit și de țiganul turcit.”Înțelepciune și prostie
- „Tu mâini furești și turcești cazi, un da”Minciună și înșelăciune
- „Zi-i vrei arăi altui, tu mâini turcești”Minciună și înșelăciune
- „A vorbi turcește”Vorbă și tăcere
- „A se turci”Familie
- „Dacă vrea Dumnezeu și turcește”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică