← înapoi la căutare

turcă

/'tur.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din turcă türk.

Definiții

  1. (defectiv de plural) limba vorbită de turci.
  2. femeie din Turcia.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativturcăturci
genitiv-dativturciiturcilor
vocativturcoturcilor
articulatturcaturcile

Sinonime: 2: tucoaică

turcă

/'tur.kə/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Derivat regresiv din turc.

Definiții

  1. forma de feminin singular pentru turc.

turca

substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

  1. (pop.) capră, brezaie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativturcăturci
genitiv-dativturciiturcilor
vocativturcăturcilor
articulatturcaturcile

țurcă

/'ʦur.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din ucraineană, rusă kурка (curka).

Definiții

  1. bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor.
  2. căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativțurcățurci
genitiv-dativțurciițurcilor
vocativțurcățurcilor
articulatțurcațurcile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică