turba
/tur'ba/Etimologie
Din latină turbare.
Definiții
- (v.intranz.) a se îmbolnăvi de turbare.
- (v.intranz.) (fig.) a se mânia, a se înfuria peste măsură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | turba | turbau |
turbă
/'tur.bə/Etimologie
Din franceză tourbe.
Definiții
- varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit mai ales drept combustibil.
- (pop.) turbare.
- rarepitet injurios dat unei persoane.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | turbă | turbe |
| genitiv-dativ | turbei | turbelor |
| vocativ | turbă | turbelor |
| articulat | turba | turbele |
Proverbe & zicători
- „Dacă vrea să-și înece câinele, țăranul spune că e turbat.”Minciună și înșelăciuneAnimaleVorbă și tăcere
- „Câinele când e mai sătul turbă.”AnimaleMâncare și băutură
- „Cine vrea să-și ucidă câinele său, destul e să spună că e turbat”AnimaleMinciună și înșelăciune
- „Câinele când e mai sătul, turbă”AnimaleMâncare și băutură
- „Câți câini m-au lătrat, toți au turbat.”AnimaleVorbă și tăcere
- „Câine turbat”Animale
- „Umblă ca un câine turbat”Animale
- „Omul beat e ca un câine turbat”Sănătate și boală
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică