tuna
/tu'na/Etimologie
Din latină tonare.
Definiții
- (v.intranz. impers.) a se produce un tunet; a se auzi tunetul.
- (v.tranz. impers.) (reg.; în imprecații) a lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni.
- (v.intranz.) (la pers. 3) a vui, a bubui.
- (despre glas, cuvinte) a răsuna puternic
- (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga.
- (v.intranz.) (înv.) a trage cu tunul sau cu alte arme de foc.
Exemple
- Plouă, fulgeră și tună.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tuna | tunau |
Sinonime: 1: (Ban.) durăi, urla, 2: trăsni, 3: bubui