treabă
/'tre̯a.bə/Etimologie
Din slavă (veche) trĕba.
Definiții
- activitate, ocupație, îndeletnicire.
- muncă, lucru.
- ispravă, faptă.
- chestiune, problemă; interes, afacere.
- (reg.) nărav, obicei, deprindere.
- (reg.) împrejurare, situație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | treabă | treburi |
| genitiv-dativ | trebii | treburilor |
| vocativ | treabă | treburilor |
| articulat | treaba | treburile |