tovarăș

/toˈva.rəʃ/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din ucraineană товариш (továryš), rusă товарищ (továrišč).

persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză.
termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea.
epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva.
asociat, părtaș (într-o afacere).

„Tovarăș numai la câștig, la pagubă pune cârlig.”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„Cine are tovarăș nerod, ajunge din pod în glod.”Prietenie și dușmănie Noroc și soartă
„Mulți tovarăși totdeauna fac mai mult decât o mână.”Muncă și lene Prietenie și dușmănie
„Fă-te tovarăș cu dracul până treci cu el lacul.”Prietenie și dușmănie Noroc și soartă
„Fă-te cu dracul tovarăș, până treci puntea.”Prietenie și dușmănie Noroc și soartă
„Fudulul are doi tovarăși: prostia și sărăcia.”Înțelepciune și prostie Bani și avere
„Tovarăș numai la câștig”Bani și avere
„Cine are tovarăș nerod”Prietenie și dușmănie
„Mulți tovarăși, totdeauna”Prietenie și dușmănie
„La orice călătorie, nu pleca fără tovarăș”Prietenie și dușmănie
„Nu poate fi nălbitorul, tovarăș cu văpsitorul”Muncă și lene Prietenie și dușmănie
„Fă-te tovarăș cu dracul”Prietenie și dușmănie
„Fudulul are doi tovarăși: prostia și să”Înțelepciune și prostie
„Sărbătoarea, cel mai bun tovarăș al sărăciei”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică