tinerețe
/ti.ne're.ʦe/Etimologie
Din tânăr + sufixul -ețe.
Definiții
- perioadă din viața omului între copilărie și maturitate.
- perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac.
- stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt).
- oameni tineri; tineret.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tinerețe | tinereți |
| genitiv-dativ | tinereții | tinereților |
| vocativ | tinerețe | tinereților |
| articulat | tinerețea | tinerețile |