← înapoi la căutare

tindă

/ˈtin.də/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină tenda.

Definiții

prima încăpere prin care se intră în casele țărănești.
încăpere de la intrarea în biserică.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	tindă	tinde
genitiv-dativ	tindei	tindelor
articulat	tinda	tindele

tindă

/ˈtin.də/

verb?

Etimologie

Din tinde.

Definiții

forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru tinde.
forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru tinde.

Sinonime: 1-2: tinză

Proverbe & zicători

„Se culcă în tindă ca să-și scurteze din cale.”Muncă și lene Timp
„A fi feciori de ghindă, îetați în tindă”Familie
„Pildă în tindă, că în casă nu te lasă”Vorbă și tăcere
„A se duce (merge) până în tindă”
„A sluji până în tindă”
„Joacă nuna prin tindă și-i ajunge pice”Familie
„A pățit ca țiganul, când s-a culcat în tindă”Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică