temere

/'te.me.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din verbul a (se) teme.

acțiunea de a teme și rezultatul ei.
(înv. și pop.) sentiment de îndoială chinuitoare în ceea ce privește fidelitatea persoanei iubite.

Sinonime: 1: teamă, frică, 2: gelozie

Antonime: curaj

„Începutul înțelepciunii e temerea de Dumnezeu”Înțelepciune și prostie
„Ca viermele de lemn, temerea la inimă”Animale
„Necredința la temere te duce”Minciună și înșelăciune
„Piră, fie cât de mică, temere de moarte îți aduce îndată”Moarte Minciună și înșelăciune
„Dragostea înflorește, când nici o temere dobândește”Dragoste și iubire
„Ca viermele la lemn, temerea la inimă”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică