temelie

/te.me'li.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Confer temei.

partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ.

Sinonime: fundație, fundament, bază

„Mâncarea e fudulie, băutura e temelie.”Mâncare și băutură Vorbă și tăcere — Se spune la chef, ca vorbă de duh
„Muierea fără bărbat, ca casa fără temelie”Femeie și bărbat Familie
„După temelie, zidirea să ți-o zidești”Muncă și lene
„Femeia cinstită e piatra de temelie a casei.”Femeie și bărbat Familie — Cinstea femeii este temelia statornică a căminului.

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică