teamă

/ˈte̯a.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Derivat regresiv din verbul a (se) teme.

stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla.

Sinonime: frică, teamăt

Antonime: curaj, termeritate

/ˈte̯a.mə/

verb?

Din teme.

„Bețivul își tot spală gâtul cu apă de sapă, de teamă să nu ruginească.”Mâncare și băutură
„Femeia trebuie să se teamă de bărbat”Femeie și bărbat
„L-a mai îngrozit o teamă”
„Cu teamă, că nu știi ale cui sunt ceea-ce tu ai luat”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Când teamă ai de Dumnezeu, nu îndrăznești la nici un”Înțelepciune și prostie
„Departe de teamă ca de fiara cea mai rea, că inima ți-o”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică