teacă

/ˈte̯a.kə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină theca.

înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare.
parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul.
rarpulpar.
păstaie.

„Două cuțite tăioase nu pot sta într-o teacă.”Prietenie și dușmănie Femeie și bărbat
„Chef de făsui teci în cârnelegi”Mâncare și băutură
„Nu încap două săbii într-o teacă”
„Două cuțite tăioase nu pot sta într-o teacă”Prietenie și dușmănie
„Cuțitul în teaca lui se păstrează”Înțelepciune și prostie
„Sare cuțitul din teacă”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică