tată
/'ta.tə/Etimologie
Din latină tata.
Definiții
- bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi.
- (la vocativ) termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie.
- (uneori determinat prin "socru") nume dat de ginere sau de noră socrului.
- (fam.) nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune.
- (pe lângă un nume de persoană) nume dat unui neam etc.
- (în credința creștină) Dumnezeu, creatorul lumii.
- (fig.) (fam.) creator, făuritor, fondator.
- glumețcel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți.
Exemple
- Are tata doi copii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tată | tați |
| genitiv-dativ | tatălui, tatii | taților |
| vocativ | tată | taților |
| articulat | tatăl, tata | tații |
Sinonime: 1: părinte, (franțuzism) papa, (înv. și pop.) taică, (pop.) tătân, (înv. și reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. și sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrânul (art.), tati, (arg.) puriu