tărie
/təˈri.e/Etimologie
Din tare + sufixul -ie.
Definiții
- forță fizică; putere, vigoare.
- capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; fermitate.
- autoritate; stăpânire.
- soliditate, trăinicie; duritate.
- (fig.) valoare, valabilitate.
- (înv.; concr.) fortificație.
- moment culminant.
- (fig.) boltă cerească, firmament; văzduh.
- altitudine, înălțime; (concr.) vârf, pisc.
- grad (mare) de concentrație de alcool, de aromă etc.
- intensitate auditivă a unui sunet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărie | tării |
| genitiv-dativ | tăriei | tăriilor |
| vocativ | tărie | tăriilor |
| articulat | tăria | tăriile |