tămâia
/tə.mɨˈja/Etimologie
Din tămâie.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) (bis.) a răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie.
- (v.tranz.) (fig.) a copleși cu laude excesive, a linguși.
- (v.refl.) (rar) a se îmbăta, a se chercheli.
tămâie
/təˈmɨ.je/Etimologie
Probabil latină *thymanea.
Definiții
- substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța unor arbuști exotici, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produc un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tămâie | — |
| genitiv-dativ | tămâiei | — |
| vocativ | tămâie | — |
| articulat | tămâia | — |
Proverbe & zicători
- „Cum e sfântul și tămâia.”Înțelepciune și prostie
- „Cum e sfântul și tămâia”Vorbă și tăcereMinciună și înșelăciune
- „A tămâia pre cineva”Vorbă și tăcere
- „A se tămâia”Vorbă și tăcere
- „A tămâia”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică