(v.tranz. și intranz.) (bis.) a răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie.
(v.tranz.) (fig.) a copleși cu laude excesive, a linguși.
(v.refl.) (rar) a se îmbăta, a se chercheli.
tămâia — substantiv
substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța unor arbuști exotici, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produc un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase.