stup

/stup/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină *stypus.

adăpost natural sau special confecționat pentru albine, unde acestea trăiesc în familii, formează fagurii și depun mierea; (p.ext.) adăpostul împreună cu albinele și cu fagurii; știubei.
totalitatea albinelor dintr-un stup; familie de albine.

„La stup de miere, roi de muște.”Mâncare și băutură
„Îi tragi de urechi ca să-l duci la miere, și apoi îi rupi coada și tot nu-l poți depărta de la stup.”Animale
„Ce-i trebuie popii? Stupi, că încolo toate le are.”Bani și avere Animale
„Albina la stup se trage.”Animale Natură
„A fi stup de bogat”Bani și avere
„Care a furat stupul”Minciună și înșelăciune
„A fi ca un stup neretezat”Animale
„N-ai văzut din porc stup și din cidru cuc”Animale
„Până și cenușa din stupi”Animale
„Stup de bani”Bani și avere
„Câlți în stup!”Natură
„La țigan stup și la popă porci”Animale
„Albina la stup se trage”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică