smeri

/sme'ri/

verb?

Etimologie

Din slavă sŭmĕriti.

Caz	Singular	Plural
verb	smerea	smereau

Sinonime: 1-2: se pleca, se supune, se umili, 3: umili

„Cine se smerește se înalță.”Înțelepciune și prostie
„Cel tăcut și smerit, ca apa cea lină, ce îndată te”Vorbă și tăcere
„Cela ce se înalță pre sine, smeri-se-va”Înțelepciune și prostie
„Cine (cel ce) se smerește se înalță”Înțelepciune și prostie
„Cine se înalță pre sine se va smeri”Înțelepciune și prostie
„Cel ce se smerește pre sine, se va înălța”Înțelepciune și prostie
„Lipsa și sărăcia smerește și mândria cea”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Smerește-te, că Dumnezeu te înalță”Înțelepciune și prostie
„La întâmplări grele să te pleci, dar nu de tot să te smerești”Înțelepciune și prostie
„Smerit dar nu prefăcut, și cucernic dar nu viclean, căci scârbă”Înțelepciune și prostie
„Să te înveți a te smeri și a te mări, la vreme și după”Înțelepciune și prostie Timp
„Cel smerit când se preface, arată că-i pare rău, când dă”Minciună și înșelăciune
„Departe de mojic, ca să nu te smerești”Înțelepciune și prostie
„Câmpanu e om smerit”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică