sfântul

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din sfânt.

Sinonime: Dumnezeu

/sfɨnt/

substantiv?gen masculin

persoană recunoscută ca un exemplu desăvârșit al vieții creștine și consacrată ca atare, după moarte, de către biserică.
om care duce o viață curată și cucernică.

Sinonime: 1: (bis.) (pop.) sânt

/sfanʦ/

substantiv?gen masculin

Din germană Zwanzig (er).

veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. xIX; sorcovăț; (p.gener.) monedă măruntă, ban, para.

„Ce e scris, e sfânt.”Noroc și soartă Moarte — Lat: Verba volant, scripta manet
„Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții!”Noroc și soartă Mâncare și băutură — E greu să-ți faci dreptate, să ți se facă dreptate
„Te duci la sfinți și nu te duci la Dumnezeu.”Înțelepciune și prostie
„Cine este sfânt pe așternut moale nu doarme.”Înțelepciune și prostie
„Mai bine roagă-te la Dumnezeu decât la sfinți.”Înțelepciune și prostie
„Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.”Înțelepciune și prostie
„Până la Dumnezeu te omoară sfinții.”Înțelepciune și prostie
„Până la Dumnezeu te fură sfinții.”Înțelepciune și prostie
„Când Dumnezeu nu-i acasă, sfinții își fac de cap.”Înțelepciune și prostie
„Nu te închina până a nu ști cine-i sfântul.”Înțelepciune și prostie
„Cum e sfântul și tămâia.”Înțelepciune și prostie
„Cum e sfântul și colacul.”Înțelepciune și prostie
„Fiecare sfânt trage cu mâna către el.”Înțelepciune și prostie
„Parcă i-a ieșit un sfânt din crură.”Înțelepciune și prostie
„A nu ști la ce sfânt să se închine.”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică