semăna

Etimologie

Din latină seminare.

Definiții

1. (v.tranz.) a pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța.
2. (v.tranz.) (înv.) a vârî în pământ, a îngropa.
3. (v.tranz.) (pop.) a arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare.
4. (v.tranz.) a pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi.
5. (v.tranz.) (fig.) a răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc.
6. (v.intranz.) a avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna.
7. (v.intranz.) a părea, a arăta, a face impresia de...
8. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru semăna.

Declinare

Etimologie

Din verbul a semăna.

Definiții

1. semănare; însămânțare.

Declinare

Definiții

1. (despre semințe sau despre plante) care a fost pus sau aruncat în pământ (pregătit), pentru a încolți, a se dezvolta și a rodi.
2. (despre terenuri agricole pregătite) peste care au fost puse semințele necesare unei culturi.
3. (pop.; despre persoane) peste care s-au aruncat de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., când i se face o urare.
4. (înv. și rar) îngropat.
5. (înv. și rar; îf sămănat) zămislit.
6. (p.anal.) aruncat în toate părțile.
7. (rar; fig; despre idei, principii, teorii, metode etc.) propagat.
8. (rar; fig; despre învățături morale, concepții, doctrine etc. religioase, divinitatea etc.) propovăduit.
9. (fig; despre stări, sentimente etc., de ură, de spaimă etc., împrejurări nefavorabile etc.) care a fost împrăștiat, provocând efecte negative, nenorociri, necazuri etc.

Sinonime: 1: însămânțat, (pop.) pus, (reg.) sămânțat, 6: împrăștiat, presărat, risipit

Etimologie

Din semăna.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru semăna.