scorpie

/ˈskor.pi.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) skorpija.

(pop.) scorpion.
(în basme) ființă cu însușiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea însușiri miraculoase.
epitet injurios dat unei femei rele.
(astron.; pop.) scorpion.

„Sub piatra cea mai frumoasă, scorpia ascunsă zace.”Minciună și înșelăciune
„Sub piatra cea mai frumoasă, scorpia ascunsă zace”Natură Minciună și înșelăciune
„A fi ca o scorpie”Femeie și bărbat Minciună și înșelăciune
„Scorpia cu limba dulce te linge și cu coada te împunge”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Lingușitorul, ca scorpia, cu gura te mângâie și cu coada te”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Din hulub se naște scorpie”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică