scândură

/'skɨn.du.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină scandula.

piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și întrebuințată la lucrări de construcții și de tâmplărie.
podele, dușumea.

„Îți faci singur palton de scânduri.”Moarte Muncă și lene — Faci un lucru care te decavează
„Urâtul n-are vad decât scândura de brad.”Moarte
„Văd eu pe ce scândură calcă.”Înțelepciune și prostie Minciună și înșelăciune
„Scândura crăpată trebuie eleită”Muncă și lene
„Văd ei pe ce scândură calcă”Înțelepciune și prostie
„A-l lăsa ca scândura”
„A fi ca o scândură”
„Scândură de scăpare”
„Este cu trei scânduri”
„Este cu patru scânduri”
„I-a mâncat scândurile fața”Timp
„Scândură să fie.”Muncă și lene
„Nu calcă pe scândură sănătoasă”Înțelepciune și prostie
„Calcă (pășește) pe scândură putredă”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică