samar

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) *samarŭ („încărcătură”), prin bulgară, sârbo-croată samar.

șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri: (p.ext.) încărcătură care se așază pe spatele unui animal de povară.
bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele.
laț de sprijin pe care se așază căpriorii acoperișului unei case.

„Să nu fie samarul mai mare decât măgarul.”Înțelepciune și prostie Muncă și lene Natură
„Să nu încarci pe boi ca pe măgarul cu samarul”Muncă și lene
„S-a mărit măgarul, s-a micșorat samarul”Noroc și soartă
„Măgar fără samar nici cum se poate”Muncă și lene
„Lua-voi samarul și se va vedea amarul”Muncă și lene Noroc și soartă
„Celui ce poartă samarul”Muncă și lene
„Samarul să nu îngreunezi, că rămâi tu în locul”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Bate samarul”Muncă și lene
„Ori Turcu, ori samarul, ori măgarul”
„Măgarul flămânzește, samarul agudește.”Animale
„Cine nu pățește a măgarului, pățește a samarului.”Animale
„Nu poți pi măgarul, dai pi samarul.”Animale
„A-și lega samarul”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică