verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă raniti.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a(-și) face o rană, a (se) vătăma.
- (v.tranz.) (fig.) a produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru răni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | rănea | răneau |
Sinonime: 1: (med.) (livr.) (se) leza, (rar) (se) vulnera, (pop.) (se) vătăma, (reg.) (se) săgni, (Transilv. și Ban.) (se) prizări, (înv.) (se) plăgui, 2: durea, insulta, îndurera, întrista, jigni, mâhni, ofensa, ultragia
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din slavă rana.
Definiții
- ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător.
- (fig.) durere morală, suferință, chin sufletesc.
Exemple
- Are o rană adâncă.
- Are o rană ușoară la mână.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | rană | răni |
| genitiv-dativ | rănii | rănilor |
| articulat | rana | rănile |
Sinonime: 1: bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură, lovitură, (înv.) vătămătură, 2: calvar, durere, suferință
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din bulgară рина (rina).
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a curăța un loc de stratul de murdărie depus.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru râni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | rânea | râneau |