răutate
/rə.uˈta.te/Etimologie
Din rău + sufixul -ătate.
Definiții
- caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora.
- (pop.; mai ales la pl.) slăbiciune, păcat, defect.
- (concr.) faptă rea.
- om rău.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răutate | răutăți |
| genitiv-dativ | răutății | răutăților |
| vocativ | răutate | răutăților |
| articulat | răutatea | răutățile |