râcă
/'rɨ.kə/Etimologie
Din râcăi (învechit „a răcni” < slavă (veche)) (derivat regresiv).
Definiții
- (fam.) ceartă, sfadă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | râcă | râci |
| genitiv-dativ | râcii | râcilor |
| vocativ | râcă | râcilor |
| articulat | râca | râcile |