păgubi

/pə.gu'bi/

verb?

Etimologie

Din pagubă.

(v.intranz.) a suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig.
(v.tranz.) a pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său.

Caz	Singular	Plural
verb	păgubea	păgubeau

„Cel ce păgubește la minte folosește.”Înțelepciune și prostie
„Leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește.”Muncă și lene Bani și avere — despre urmările negative ale leneviei și zgârceniei
„Anul n-ai câștigat; anul ai păgubit; la anul tragi nădejde.”Bani și avere Timp Noroc și soartă
„De câștig, de păgubesc, tot negustor mă numesc.”Bani și avere Muncă și lene
„Negustorul fricos nici nu câștigă nici nu păgubește.”Bani și avere Noroc și soartă
„Leneșul mai mult aleargă, și scumpul mai mult păgubește.”Muncă și lene Bani și avere
„Scumpul mai mult păgubește, leneșul mai mult aleargă.”Bani și avere Muncă și lene
„Cine păgubește se înțelepțește.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„De câștigi, de păgubești”Bani și avere Noroc și soartă
„Scumpul mai mult păgubește, și le pierde”Bani și avere
„Cine păgubește, se înțelepțește”Înțelepciune și prostie
„Scumpul mai mult păgubește, și le”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică