← înapoi la căutare

putință

/pu'tin.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină potentia.

Definiții

posibilitate, capacitate de a face ceva.
(fiz.; înv.) putere.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	putință	putințe
genitiv-dativ	putinței	putințelor
vocativ	putință	putințelor
articulat	putința	putințele

Proverbe & zicători

„Foc să faci, și fum să nu iasă, peste putință se înțelege.”Natură
„Nu-i cu putință să vii găina în oul din care a eșit.”Animale
„Foc să faci, și fum să nu iasă, peste putință se înțelege”Vorbă și tăcere
„Pata, peste putință a se șterge de tot”Înțelepciune și prostie
„Viclenul peste putință un cuvânt drept să-ți grăiască”Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică