← înapoi la căutare

pustii

/pus.tiˈi
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din pustiu.

Definiții

  1. (v.tranz.) a preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta.
  2. (v.refl.) (pop.) a se refugia, a se izola; a pribegi.
  3. (v.tranz.) a părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu.

Declinare

CazSingularPlural
verbpustieapustieau

pușcă

/ˈpuʃ.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Probabil din maghiară puska. Confer albaneză pushkë, sr. пушка (puška) < slavă pušĭka. Provine din germana veche de sus būhse < latină pyxis. Din greacă antică πυξίς (pyxís).

Definiții

  1. armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă.
  2. (înv.) tun.

Exemple

  • Are pușca încărcată.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpușcăpuști
genitiv-dativpuștiipuștilor
articulatpușcapuștile

Sinonime: 1: (înv. și reg.) durdă, flintă, sâneață, 2: tun

puști

substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din turcă puşt („desfrânat”).

Definiții

  1. (fam.) băiat tânăr, băiețaș, copil; copil ștrengar.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpuștipuști
genitiv-dativpuștiuluipuștilor
vocativpuștiulepuștilor
articulatpuștiulpuștii

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică