← înapoi la căutare

pustii

/pus.tiˈi

verb?

Etimologie

Din pustiu.

Definiții

(v.tranz.) a preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta.
(v.refl.) (pop.) a se refugia, a se izola; a pribegi.
(v.tranz.) a părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	pustiea	pustieau

Proverbe & zicători

„Până la an multe căciuli rămân pustii.”Timp Moarte
„A vorbi în pustii”Vorbă și tăcere
„Până la an multe căciuli rămân pustii”Moarte
„Parcă-i ducă-se pe pustii”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică