Definiția cuvântului „pustii”
pustii — verb
- (v.tranz.) a preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta.
- (v.refl.) (pop.) a se refugia, a se izola; a pribegi.
- (v.tranz.) a părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu.
pustii — substantiv
- armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă.
- (înv.) tun.
pustii — substantiv
- (fam.) băiat tânăr, băiețaș, copil; copil ștrengar.