verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină *puppare.
Definiții
- (v.tranz. și refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta.
- (v.tranz.) (mai ales în construcții negative) a ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pupa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | pupa | pupau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru pupă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză poupe.
Definiții
- partea de dinapoi a corpului unei nave.
- formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | pupă | pupe |
| genitiv-dativ | pupei | pupelor |
| vocativ | pupă | pupelor |
| articulat | pupa | pupele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru pupa.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru pupa.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pupa.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pupa.