← înapoi la căutare

prunc

/prunk/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină puerunculus.

Definiții

(cur.) copil în primele luni de viață.
(înv. și reg.) copil în raport cu părinții săi.
(înv. și pop.) copil (indiferent de vârstă sau sex).

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	prunc	prunci
genitiv-dativ	pruncului	pruncilor
vocativ	pruncule	pruncilor
articulat	pruncul	pruncii

Proverbe & zicători

„Unde sunt popi mulți, moare pruncul nebotezat.”Familie Moarte
„Păcatele părinților, pedeapsa pruncilor.”Familie
„Unde sunt popi mulți moare pruncul nebotezat.”Moarte Familie
„A fi nevinovat ca pruncii”Înțelepciune și prostie
„Pruncul se naște în piele goală, alții dau cămașa”Vorbă și tăcere
„Unde sunt popi mulți, moare pruncul nebotezat”Moarte
„Ca laptele pruncilor”Mâncare și băutură Familie
„Pruncul și bătrânul în toate”Familie
„Prostul și pruncul fie de ce se sperie”Înțelepciune și prostie
„Ca un prunc fără de minte”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică