propteală
/prop'te̯a.lə/Etimologie
Din a propti + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) propti.
- (concr.) proptea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | propteală | proptele |
| genitiv-dativ | proptelei | proptelelor |
| vocativ | propteală | proptelelor |
| articulat | propteala | proptelele |