preface

/pre'fa.ʧe/

verb?

Etimologie

Din pre- + a face (după slavă (veche) prĕtvoriti).

(v.tranz. și refl.) a da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba.
(v.tranz.) a repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea.
(v.refl.) a încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula.

Caz	Singular	Plural
verb	prefacea	prefaceau

„În sânge se preface datina.”Familie Timp
„Bogăția preface pe om”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„În sânge se preface datina”Familie
„Făina dracului (diavolului) se preface”Minciună și înșelăciune
„Cel smerit când se preface, arată că-i pare rău, când dă”Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică