plăcuță

Etimologie

Din placă + sufixul -uță.

Definiții

1. diminutiv al lui placă.

Declinare

Etimologie

Din latină placere.

Definiții

1. (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
2. a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
3. a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
4. a-i conveni.
5. a vrea, a dori.
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.

Exemple

• Îmi place de tine.
• Îi place să meargă la vânat.

Declinare

Sinonime: simpatiza, iubi, pofti, conveni

Antonime: dezgusta, displăcea