plăcea
/pləˈʧe̯a/Etimologie
Din latină placere.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
- a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
- a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
- a-i conveni.
- a vrea, a dori.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.
Exemple
- Îmi place de tine.
- Îi place să meargă la vânat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | plăcea | plăceau |
Sinonime: simpatiza, iubi, pofti, conveni
Antonime: dezgusta, displăcea