← înapoi la căutare

plăcea

/pləˈʧe̯a/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină placere.

Definiții

  1. (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
  2. a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
  3. a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
  4. a-i conveni.
  5. a vrea, a dori.
  6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.

Exemple

  • Îmi place de tine.
  • Îi place să meargă la vânat.

Declinare

CazSingularPlural
verbplăceaplăceau

Sinonime: simpatiza, iubi, pofti, conveni

Antonime: dezgusta, displăcea

plăcut

/pləˈkut/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din verbul a plăcea.

Definiții

  1. care place; simpatic, agreabil.

plăcut

/pləˈkut/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din plăcea.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru plăcea.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică