plăcintă

/pləˈʧin.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină plăcenta, păstrat numai în română. Derivația este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, care provine din franceză placenta.

Definiții

preparat de patiserie făcut din foi de aluat între care se pune o umplutură de brânză, de carne, de fructe etc.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	plăcintă	plăcinte
genitiv-dativ	plăcintei	plăcintelor
articulat	plăcinta	plăcintele

plăcinte

/pləˈʧin.te/

substantiv?

Etimologie

Din plăcintă.

Definiții

forma de plural nearticulat pentru plăcintă.

Proverbe & zicători

„La plăcinte înainte, la război înapoi.”Muncă și lene Vorbă și tăcere
„Nici dracul să-ți iasă înainte, nici să stai să-i dai plăcinte.”Noroc și soartă Mâncare și băutură
„De nevoie mănâncă omul și plăcinte.”Mâncare și băutură Noroc și soartă
„De necaz mănânci și plăcinte.”Mâncare și băutură
„Nu se mănâncă în toate zilele plăcinte”Mâncare și băutură
„S-a aștepta cu plăcinte calde”Mâncare și băutură
„Laudă-mă, gură, că ți-oiu da plăcinte”Vorbă și tăcere Mâncare și băutură
„De nevoie mănâncă omul și plăcinte”Noroc și soartă Mâncare și băutură
„De necaz mănânci și plăcinte”Mâncare și băutură
„A venit la plăcinte calde”Mâncare și băutură Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică