plăcinte
/pləˈʧin.te/Etimologie
Din plăcintă.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru plăcintă.
plăcintă
/pləˈʧin.tə/Etimologie
Din latină plăcenta, păstrat numai în română. Derivația este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, care provine din franceză placenta.
Definiții
- preparat de patiserie făcut din foi de aluat între care se pune o umplutură de brânză, de carne, de fructe etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plăcintă | plăcinte |
| genitiv-dativ | plăcintei | plăcintelor |
| articulat | plăcinta | plăcintele |
Proverbe & zicători
- „La plăcinte înainte, la război înapoi.”Muncă și leneVorbă și tăcere
- „Nici dracul să-ți iasă înainte, nici să stai să-i dai plăcinte.”Noroc și soartăMâncare și băutură
- „De nevoie mănâncă omul și plăcinte.”Mâncare și băuturăNoroc și soartă
- „De necaz mănânci și plăcinte.”Mâncare și băutură
- „Nu se mănâncă în toate zilele plăcinte”Mâncare și băutură
- „S-a aștepta cu plăcinte calde”Mâncare și băutură
- „Laudă-mă, gură, că ți-oiu da plăcinte”Vorbă și tăcereMâncare și băutură
- „De nevoie mănâncă omul și plăcinte”Noroc și soartăMâncare și băutură
- „De necaz mănânci și plăcinte”Mâncare și băutură
- „A venit la plăcinte calde”Mâncare și băuturăTimp
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică