pieptene
/ˈpjep.te.ne/Etimologie
Din latină pecten.
Definiții
- obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă.
- (mai ales la pl.) unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul fibrelor textile; pieptănuși; (p.ext.) element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile.
- (p.anal.) nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuințare, cu un pieptene.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pieptene | piepteni |
| genitiv-dativ | pieptenelui | pieptenilor |
| vocativ | pieptene | pieptenilor |
| articulat | pieptenele | pieptenii |