petrecere
/pe'tre.ʧe.re/Etimologie
Derivat regresiv din a petrece
Definiții
- acțiunea de a (se) petrece și rezultatul ei.
- ducere a vieții sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; viețuire, trăire. ♦ Mod de desfășurare a vieții, fel de viață, fel de a trăi; viață, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârșite de cineva în timpul vieții.
- reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători sau sărbătoriri ori pentru distracție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | petrecere | petreceri |
| genitiv-dativ | petrecerii | petrecerilor |
| vocativ | petrecereo | petrecerilor |
| articulat | petrecerea | petrecerile |
Sinonime: distracție, amuzament, chef, petrecanie, însoțire, desfătare, veselie, (rar) desfăț, (înv.) desfătăciune, (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie