pepene
/'pe.pe.ne/Etimologie
Din latină *pepĭnem, în loc de pĕpōnem. Confer italiană pepone, franceză pépin, spaniolă pepino, portugheză și pepino. Lipsa diftongării lui o nu a fost explicată.
Definiții
- (bot.) numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă și cu fructe comestibile:
- (de obicei determinat prin „galben”) (Cucumis melo) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat și suculent.
- (de obicei determinat prin „verde”) (Citrullus vulgaris) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde și miezul roșu sau galben, dulce și foarte zemos; harbuz, lubeniță, bostan; (p.restr.) fructul acestor plante.
- (bot.; reg.) dovleac.
- (bot.; reg.) castravete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pepene | pepeni |
| genitiv-dativ | pepenelui | pepenilor |
| vocativ | pepene | pepenilor |
| articulat | pepenele | pepenii |
Sinonime: Cucumis melo: (bot.) pepene galben, (reg.) boșar, cantaloș, cantalup, caune, gălboi, harbuz, himunic, ieură, popone, vleg, zămos, Citrullus vulgaris: (bot.) pepene verde, (reg.) bostan, boșar, curcubete, die, duleți (pl.), harbuz, himanic, lubă, lubeniță, șiarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină, (prin Olt.) bolbotină, 2: (bot.) dovleac, 3: (bot.) castravete