păpușă
/pə'pu.ʃə/Etimologie
Din latină pupa.
Definiții
- jucărie care reprezintă de obicei un copil, făcută din carton, din celuloid, din lemn etc.; (p.ext.) figurină cu chip de om.
- epitet dat unei fetițe (sau unei femei) frumoase.
- personaj din teatrul de păpuși, alcătuit dintr-un cap și două brațe, confecționat din pânză, lemn etc., care se îmbracă pe mână de către mânuitor.
- (fig.) om lipsit de personalitate, de voință; marionetă.
- mănunchi de fire, de frunze etc., legătură (de obicei de același fel) făcută într-un anumit mod.
- bucată de brânză sau de caș așezată în tipare de o anumită formă.
- rodul tânăr al porumbului în timpul formării știuletelui, înainte de apariția mătăsii și a boabelor.
- nimfa insectelor.
- parte a unor mașini-unelte care servește la prinderea sau la susținerea pieselor de prelucrat sau a sculei cu care se prelucrează.
- unealtă de dogărie folosită la fixarea cercurilor la vase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păpușă | păpuși |
| genitiv-dativ | păpușii | păpușilor |
| vocativ | păpușă | păpușilor |
| articulat | păpușa | păpușile |