păcurar
/pə.ku'rar/Etimologie
Din latină pecorarius.
Definiții
- (înv. și reg.) păstor, cioban.
- (reg.) muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii.
- negustor ambulant care vindea păcură (și petrol lampant) prin sate; găzar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păcurar | păcurari |
| genitiv-dativ | păcurarului | păcurarilor |
| vocativ | păcurarule | păcurarilor |
| articulat | păcurarul | păcurarii |