pâlnie
/ˈpɨl.ni.e/Etimologie
Origine incertă. Poate din slavă plunije.
Definiții
- obiect de forma unui con gol și prelungit printr-un tub îngust, care servește la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă.
- instrument acustic de formă conică, care servește la amplificarea sunetelor emise sau recepționate.
- dispozitiv de formă conică din componența unui sistem tehnic, cu ajutorul căruia se evacuează sau se încarcă un material.
- depresiune de teren de formă conică; văgăună.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pâlnie | pâlnii |
| genitiv-dativ | pâlniei | pâlniilor |
| articulat | pâlnia | pâlniile |