ovrei
/o'vrej/Etimologie
Din neogreacă οβριωσ (ovriós).
Definiții
- (înv. și reg.) evreu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ovrei | ovrei |
| genitiv-dativ | ovreiului | ovreilor |
| vocativ | ovreiule | ovreilor |
| articulat | ovreiul | ovreii |
Din neogreacă οβριωσ (ovriós).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ovrei | ovrei |
| genitiv-dativ | ovreiului | ovreilor |
| vocativ | ovreiule | ovreilor |
| articulat | ovreiul | ovreii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică