← înapoi la căutare

osteni

/os.te'ni/

verb?

Etimologie

Din slavă (veche) ustanon, bulgară устан'а (ustan'a), rusă устат' (ustat').

Definiții

(v.intranz.) (înv. și pop.) a-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi.
(v.refl. intranz.) a depune eforturi, a se strădui, a se trudi.
(v.tranz.) a supune la un efort; a obosi pe cineva.
(v.refl. intranz.) a obosi umblând, mergând; (p.ext.) a merge, a se duce undeva sau la cineva.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	ostenea	osteneau

oștean

/oʃˈte̯an/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din oaste + sufixul -ean.

Definiții

(înv. și pop.) soldat, militar, ostaș.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	oștean	oșteni
genitiv-dativ	oșteanului	oștenilor
vocativ	oșteanule	oștenilor
articulat	oșteanul	oștenii

Proverbe & zicători

„Vorbă de popă ostenit.”Vorbă și tăcere
„Cine se grăbește curând ostenește.”Muncă și lene Timp
„Tot boul l-am mâncat și la capăt ne-am ostenit”Muncă și lene
„Unul te lasă de ostenit, și altul te ia de odihnit”Muncă și lene Timp
„Vorba de popa ostenit”Vorbă și tăcere
„Cel ce se ostenește, acela din muncă”Muncă și lene
„Cine se prea grăbește, ostenește iute”Timp
„Noaptea să ne odihnim, ziua să ne ostenim”Muncă și lene Timp
„Zavistia nu ostenește, că de ce merge se mărește”Minciună și înșelăciune
„Calul care n-are splină fuge iute și nu ostenește.”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică