ostaș

/osˈtaʃ/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din oaste + sufixul -aș.

persoană care servește în armată, care face serviciul militar; oștean, soldat; militar.
(fig.) militant, luptător (pentru o cauză).

„Domnul fără prieteni, ca ostașul fără arme.”Prietenie și dușmănie
„Domnul fără prieteni, ca ostașul fără”Prietenie și dușmănie
„Întreabă ostașul, se are bur vir?”
„Care face raciuna fără ostaș, el face”Bani și avere
„Nu-i bun face contu fără ostaș”Bani și avere
„Ca ostașul, cu pușca într-o mână și cu sabia într-alta”Muncă și lene
„Ori te însoră, ori te fă ostaș, ori te fă”Familie
„Costegul cel mai vechiu, cinstea ostașului”Muncă și lene Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică