orânduială

/o.rɨn.du'ja.lə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a orândui + sufixul -eală.

„Muierea orânduiala casei”Femeie și bărbat Familie
„După orânduială cârpeală, Dumnezeu să-și”
„După orânduială cârpelă, Dumnezeu să-și facă partea”Noroc și soartă
„Orânduiala la orice lucru, temeiul lui cel nestrămutat”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Unde vezi că mulți poruncesc, acolo orânduielile cu totul”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică