obște

/'ob.ʃte/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) obĩštije.

(înv. și pop.) colectivitate, comunitate, populație, popor; (p.ext.) masă mare de oameni, gloată, mulțime; obștime.
(înv.) (spec.) comunitate a călugărilor de la o mănăstire; (p.ext.) chinovie.
(înv.) obștească adunare; (p.ext.) adunare, consiliu.
formă de organizare socială specifică orânduirii feudale, care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea colectivă.
asociație, întovărășire.

„Fieșce în vasul săi, iar pântecele vas de obște”Mâncare și băutură
„Pre binele cel de obște, deapururea îl”Înțelepciune și prostie
„Obștea judecă pe stăpân de este bun sau rău. Îngrijește-te”Înțelepciune și prostie
„Cele de obște nu cam supără pe nimeni, iar cele în parte”Înțelepciune și prostie
„Unirea aduce fericire de obște. De ea să te ții”Prietenie și dușmănie Familie
„Un bun pentru obște pe cât de mic, cu mult mai mare”Înțelepciune și prostie
„Cine își ridică cracii la al doilea bărbat, de obște să înțeleagă”Femeie și bărbat

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică