nebun
/neˈbun/Etimologie
Din ne- + bun.
Definiții
- persoană care suferă de o boală mintală.
- om lipsit de judecată dreaptă, de rațiune.
- ființă neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie.
- piesă la jocul de șah.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nebun | nebuni |
| genitiv-dativ | nebunului | nebunilor |
| vocativ | nebunule | nebunilor |
| articulat | nebunul | nebunii |
Sinonime: alienat, dement, descreierat, înnebunit, smintit, țicnit
Antonime: normal